Avocat pentru partaj la divorț în Chișinău,
de la acordul la notar până la hotărârea instanței.

Se împart bunurile comune: tot ce ați dobândit în timpul căsătoriei, indiferent pe numele cui sunt înscrise. Apartamente, case, terenuri, mașini, banii din conturi, părțile sociale din firme și investițiile. Contează data dobândirii, nu numele din acte.

Rămân proprii bunurile avute înainte de căsătorie și cele primite în timpul căsătoriei prin moștenire sau donație personală. Aici apare una dintre cele mai scumpe greșeli: soții vând moștenirea, cumpără alt bun din bani amestecați și la partaj nu mai pot dovedi originea banilor. Dacă ai primit o moștenire în căsătorie, documentele moștenirii valorează cât bunul însuși.

Da, dacă a fost dobândit în timpul căsătoriei. Numele din actul de proprietate nu decide regimul bunului: un apartament cumpărat în căsătorie este comun chiar dacă e înscris pe un singur soț. Excepția e apartamentul cumpărat integral din banii proprii ai unui soț, dovediți documentar, situație rară în practică. Dacă tranzacția în sine ridică semne de întrebare, o verific separat, ca în orice dosar imobiliar.

În principiu, da. Casa moștenită rămâne bunul lui propriu, dar investițiile care i-au crescut valoarea în mod semnificativ pot fi recuperate la partaj. Totul stă în probe: contracte, chitanțe, transferuri, estimări de dinainte și de după lucrări. Fără documente, investiția se transformă într-o amintire scumpă.

Apartamentul e comun, iar creditul rămas e, de regulă, datorie comună. Variantele reale sunt trei: un soț păstrează apartamentul, preia creditul cu acordul băncii și plătește compensație celeilalte părți; apartamentul se vinde, se stinge ipoteca și se împart banii rămași; ratele se plătesc în continuare împreună până la stingere, varianta cea mai fragilă. Banca e parte din ecuație: fără acordul ei, orice schemă pică.

Firma nu se taie în două. Se evaluează afacerea la valoarea reală, apoi există trei variante: un soț păstrează părțile sociale și plătește compensația; părțile se împart și foștii soți rămân asociați, variantă rar recomandabilă, care deschide drumul spre conflicte între asociați; afacerea se vinde și se împart banii. Evaluarea e bătălia principală: același SRL poate „valora” de zece ori diferit, în funcție de cine a comandat raportul.

Acționezi repede și ceri măsuri asigurătorii: blocarea conturilor, sechestru pe bunuri, interdicție de înstrăinare. În paralel, cerem extrasele și transferurile recente: banii scoși „pentru cheltuieli” chiar înainte de divorț și bunurile „vândute” rudelor sunt tipare pe care instanța le cunoaște bine. Cu cât mișcăm mai repede, cu atât mai puține dispar.

Da, dacă termenul nu a expirat. La partaj curg termene legale, dar ele nu încep neapărat de la divorț, așa că merită verificat chiar dacă a trecut mult timp. Totuși, fiecare lună face dosarul mai greu: bunurile se vând, valorile se schimbă, dovezile se pierd.

Nu. Dacă sunteți de acord, partajul se face prin convenție autentificată la notar: rapid, ieftin și definitiv. Rolul meu la partajul amiabil e să verific că acordul e echilibrat și complet, să calculez corect compensațiile și să mă asigur că nu uiți un bun care reapare peste câțiva ani, când e prea târziu.

Depinde de valoare și de gradul de conflict. La un apartament și o mașină, cu acordul aproape gata, de regulă ajung o consultație și o convenție la notar, nu un proces. La aceleași bunuri, dar cu ipotecă, bani scoși din conturi sau un soț care nu recunoaște nimic, intervenția unui avocat îți salvează mai mult decât costă. La consultație îți spun direct în care situație ești.